Joomla Templates and Joomla Extensions by JoomlaVision.Com

Gherila Urbana

Luni, 25 Iunie 2018

Ultimele comentarii

Constantin Dârzan tr
Individul ăsta este un INFRACTOR care face evaziun
Porniţi la drum! Sf
Parinte Filotei, Ieri un parinte de aici de la
Omul de afaceri Nico
Primarul Ionica nu stie ca strada P Ispirescu nu e
Fiica primarului Ion
NOILE SENTINTE din D
Statul trebuie sa recupereze banii de la falsii re
NOILE SENTINTE din D
Numai la Topoloveni sunt peste 50 de asemenea fals
PROTEST impotriva CE
Google prime supporter and leader of Alphabet, joi
PROTEST impotriva CE
Remarking on how certain inside and European contr
“PRESEI îi lipseşte
E puțin spus.. sinceritatea. personal, am constata
MARIA DINU trimite o
CATA NERUSINARE O ANALFABETA IMPARTE BANU LPUBLIC
Eduard Ciocnitu îi i
Acest ciocniți nu este decât un venetic ticălos si
Două FEMEI trebuie s
spagarele astea douadintre care una are telogie as
FUEGO plătit la PIT
MULTUMIM ARTISTULUI PAUL SURUGIU - FUEGO pentru to
Scandal în PMP Argeş
niste oportunisti acesti indivizi ,cei care au fon
Gelu Tofan îşi extin
Oferta excelenta pentru anul 2017. Minim 491,52 eu
RAPORT DNA Piteşti:
Cei doi, impreuna cu primarul de la Sulina au form
EXCLUSIV/ Liviu Drag
Oferta noua pentru anul 2017. Minim 491,52 euro. N
Traficanții de minor
http://www.mapn.ro/fotodb/20091211/IMG_5642
Traficanții de minor
Cum vine o ploicica mai serioasa e ca o mana cerea
Dosarul Mineriada, d
Câștiguri acasă! Avem planuri mari de dezvoltare!
Fiica primarului Ion
Liuta Draga -soacra, spune-le sa scrie ceva despre
Apartenența politică
Ma numesc Simion Romulus si sunt director la Scoal
Filaj acasă la magna
Cum se imbogatesc unii si altii in schimb fac FOAM
Marius Bălan, candid
Comunicarea destul de greioaie si plina de erori a
Este oficial! S-a în
notarita e cea mai potrivita dar nu stie ce o aste
Este oficial! S-a în
daca e cu doamna notar la primarie, nu mai pleaca
Este oficial! S-a în
mai bine puneti osu la munca sa vedem ce puteti fa
Este oficial! S-a în
Nu sunt toti comunisti#sunt multi care nu stiu pe
Este oficial! S-a în
sa vedem cum ii convingeti pe comunisti sa vina in
Este oficial! S-a în
felicitari pentru Mircea Andrei! Poate auzim si no

Cautare

Joomla Templates and Joomla Extensions by JoomlaVision.Com
Banner
Banner

Supliment politic

Banner

Cele mai citite

Joomla Templates and Joomla Extensions by ZooTemplate.Com
TRAFIC
„Politicul îşi promovează clientela. De aici, dezastrul în care ne aflăm!”
Articole - Dosare
Luni, 04 Aprilie 2011 00:00

4-badea.jpg# Gheorghe Badea, directorul general al Grupului Industrial de Componente Auto, face o radiografie dură a Argeşului economic, politic şi social. În exclusivitate pentru „Gherila urbană”, unul dintre cei mai potenţi şi experimentaţi oameni de afaceri ai Argeşului, care a fost catalogat drept părintele mediului privat din domeniul producţiei de subansamble auto, Gheorghe Badea, vorbeşte, în termeni duri, despre contextul actual al vieţii economice, sociale şi politice din judeţ. Directorul general aplică o analiză tranşantă şi fără drept de apel în ceea ce priveşte relansarea economiei, văzută prin prisma experienţelor domniei sale practicate atât la nivel european, cât şi la nivel mondial. Exponent al inovaţiei şi evoluţiei, omul de afaceri identifică lacunele grave existente la acest moment în zona economicului, dar şi cea a politicului, declarând că sunt cauzate de un sistem bolnav, din care fac parte politizarea instituţiilor, iresponsabilitatea liderilor sindicali din regiile de stat, mandatele de patru şi respectiv cinci ani pentru politicieni, dar mai ales lipsa interesului pentru binele cetăţeanului, practicat de cele mai importante partide din România. Cea mai şocantă dintre afirmaţiile omului de afaceri priveşte însă un aspect tolerabil la nivel naţional în România de astăzi: „furtul moral şi furtul material”!

Modele demne, dar imposibil de urmat

„Starea socio-economică a judeţului Argeş n-o putem desprinde de contextul general al României şi nici de contextul general european şi mondial. Este cunoscută criza mondială, care a zdruncinat mapamondul, mai puţin Asia, motivele fiind multiple, dar predomină fenomenul globalizării şi al balonului speculativ  promovat tot mai mult în occident şi mai ales în America, prin politica ultimilor şapte-opt ani. S-a ajuns ca legile clasice ale economiei de piaţă să nu mai funcţioneze, piaţa liberă fiind bulversată de regulile impuse de marile companii globalizate care, împreună cu guvernele ţărilor emergente, fac regula pieţei.  De fapt, globalizarea a ajuns să creeze, deghizat, monopolurile atât de criticate de economia clasică. Acum, lumea întreagă caută reglementări printre cele mai înalte somităţi în ştiinţe economice, prin care să alinieze o distribuţie mai rezonabilă a veniturilor între vârfuri şi marea masă a populaţiei. Se pare că modelul asiatic ar avea câştig de cauză prin creşterea rolului statului jucat în domeniul social şi economic. De amintit este dezvoltarea Japoniei în anii 1960-2000, apoi cea a Chinei - între anii 1980-2010, după care Malaezia, Coreea de sud, Thailanda etc. În aceste ţări, regulile economiei de piaţă s-au mixat cu reglementările pe termen scurt şi lung impuse de guverne. România nu se regăseşte decât puţin la polul dereglementărilor.

Se fură moral,  se fură material

Cât priveşte Argeşul, este cunoscut faptul că au dispărut 90% din companiile tradiţionale, fericită fiind în schimb instalarea companiei Renault în judeţ, care şi-a adus o serie de sateliţi, asigurând o continuitate a vieţii economice. Evoluţia judeţului în perioada ultimilor 21 de ani nu a fost uniformă, mai ales prin excepţia ARO Câmpulung, care nu a găsit soluţii viabile de supravieţuire. Pe lângă mediul de afaceri neprimitor pe care cu toţii îl discutăm în mod general în România, dar şi în judeţul nostru, trebuie să remarcăm cu certitudine că dispariţia întreprinderilor tradiţionale s-a datorat şi colectivelor de salariaţi, care au acţionat inadecvat, dur şi ineficient, prin sindicatele sale. Este vorba de nişte sindicate mult mai puternice în balanţă decât conducerile manageriale care au fost schimbate de la o perioadă la alta, ca pe nişte ciorapi. Mai concret, aceste colective, prin exponenţii săi sindicali şi prin cei din management, puteau căuta cooperări, colaborări, parteneriate în companii străine. Doar în aceste condiţii ar fi existat o modalitate prin care s-ar fi putut continua şi întări activitatea societăţilor respective, înlesnind şi asigurând accesul pe pieţele occidentale, prin diviziunea muncii. Cum aceste politici nu au fost puse în practică, nu trebuie să ne mai mirăm de ce nu mai există Uzinele Aro Câmpulung sau fosta fabrică de cauciuc- Rolast. Motivul cel mai important pentru care susţin introducerea managementului străin la toate companiile de stat este unul singur: în România se fură moral, se fură material. Şi cred că astfel am spus tot. Este regretabil să conştientizăm faptul că ne aflăm la acest nivel.

Arpechim a intrat, din agonie, în moarte totală

Arpechim -ul este un caz izolat. Fostul combinat a început să moară din prima zi de înstrăinare a Petrom România către OMV. Încă de atunci s-a dat startul agoniei, iar acum, în opinia mea, a intrat în moartea totală. Arpechim reprezintă,  la această oră, o situaţie fără rezolvare. Repet însă că marile combinate cu capital românesc de stat sau privat care au mai rămas în picioare nu mai pot supravieţui decât dacă îşi găsesc parteneriate cu companii străine. Eficientizarea oricărei regii de stat poate fi viabilă exclusiv prin aplicabilitatea managementului străin.

Depolitizare încă de la grădiniţă!

Sistemul economic-social nu poate fi îmbunătăţit decât în două condiţii de maximă importanţă. Este necesară depolitizarea instituţională. Spun asta pentru că, la fiecare ciclu stabilit, politicul îşi aduce clientela proprie, care, din nefericire, nu are nici cea mai mică legătură cu scara valorilor. De aici, dezastrul în care ne aflăm. Acţiunea de depolitizare trebuie obligatoriu aplicată începând de la nivelul educatorilor sau directorilor de grădiniţă, unde se fac primii paşi spre educaţie, apoi la cel al întregului sistem de învăţământ, continuând cu cel al sănătăţii, al administraţiei publice, până la ministere, unde omul politic trebuie să fie oprit la nivel de ministru secretar de stat.
Legislatură de două mandate

Cea de-a doua condiţie se referă la necesitatea legislaturii de două etape. Adică orice funcţie aleasă să aibă un stagiu maxim de două mandate. Să fie aplicată de la consilierul celei mai mici comune şi până la preşedintele ţării. În caz contrar, vom continua să ne izbim de apariţia intereselor manifestate la orice nivel, de construirea aşa-numitei pânze de păianjen, prin interese de clanuri, de baroni, realităţi care cauzează încremenirea unui sistem menit să blocheze inovaţia şi orice şansă a tinerilor. Deşi par dure, aceste condiţii sunt de o importanţă majoră, întrucât dacă vrem democraţie, atunci democraţia trebuie adaptată la educaţie şi la nivelul de civilizaţie al naţiei. În lipsa unor măsuri ferme de reglementare a fenomenului politic, în România va ajunge timpul când va fi mult prea târziu. Finalul nu poate se numi decât dezmembrare pe toate fronturile importante, care dau ora exactă şi asigură mersul firesc al normalităţii unui popor. Ca om de afaceri, îmi doresc o politică echilibrată, realistă, pusă în slujba cetăţeanului. Îmi mai doresc ca  fiecare dintre cele trei partide importante din România, şi mă refer aici la PDL, PSD şi PNL, să aibă puterea şi avântul cât mai rezonabile în luarea deciziilor care vizează judeţul Argeş.“

Ema Pirciu, Dănuţa Bunea

***

„Nu m-am băgat până acum în viaţa liderilor de sindicat”

Nicolae Pavelescu, liderul de sindicat de la Dacia, ezită să comenteze despre rolul pe care l-au avut liderii de sindicat de la Rolast şi Aro: „Nu m-am băgat până acum în viaţa liderilor de sindicat şi nu ştiu ce s-a întâmplat în cadrul acestor societăţi. Dacă despre Aro am mai auzit unele lucruri, despre Rolast, în schimb, nu ştiu nimic. Aşa că nu sunt eu în măsură să îmi dau cu parerea despre această situaţie.”, a declarat acesta.

„Toată lumea spunea că sindicatul este frâna privatizării”

Ion Popescu, liderul de sindicat de la Arpechim: „Nu vreau să comentez activitatea lor. Acum se practică lucrul acesta, să se dea vina pe liderii de sindicat, dar deciziile nu stau în mâna noastră, noi încercăm doar să ajutăm. Când s-a pus problema închiderii Rolast şi Aro, toată lumea spunea că sindicatul este frâna privatizării, iar acum îi acuză că ei ar fi vinovaţi. Eu consider că au fost oameni de bună credinţă, dar nu aveau nicio putere de decizie. Aşa cum şi noi ne-am opus deciziei de închidere Arpechim, aşa şi ei au încercat, dar nu ştiu în ce măsură au avut ei putere de decizie.”.

Andreea Vass, consilierul primului ministru: ”Doar nouă ne pasă cum trebuie. Celorlalţi le pasă greşit.”

"Ne pasă şi ne place că ne pasă. Tocmai fiindcă ne pasă, am dat frâu liber politizării tuturor instituţiilor statului. Noi, si numai noi deţinem monopolul pasării. Doar nouă ne pasă cum trebuie. Celorlalţi le pasă greşit", scrie Andreea Vass, consilierul premierului Emil Boc, pe blogul ei. Postarea consilierului Andreea Vass este extrem de pasională. "Nouă ne pasă. Ne pasă intens şi personal. Ne pasă ziua. Ne pasă noaptea. Ne pasă în tot restul timpului". Venite din partea unui blogger, aceste cuvinte ar putea trece neobservate, dar având în spate autoritatea unuia dintre consilierii proeminenţi ai actualului prim- ministru, ele capătă o altă greutate. Cum să afirmi public faptul că deţii monopolul păsării şi că doar ţie iţi pasă cum trebuie, iar celorlalţi le pasă greşit?

***

Arpechim S.A., mărire şi decădere (I)

DE AUREL SIBICEANU

Se pare că S.C ARPECHIM S.A. este pe ducă. Unii spun că a fost o unitate economică înfloritoare, care aducea Economiei Naţionale un aport considerabil. Alţii spun că era  falimentară din „naştere”, deoarece costurile de aducere a petrolului din Iran şi din ţările arabe erau considerabile şi încărcau preţul de cost al produselor finite, făcându-le, astfel, prohibite pe piaţă. După raţionalizarea alimentelor, în 1981, sustragerile de produse, de către unii salariaţi au devenit o plagă. Dacă muncitorii sustrăgeau produse din motive de supravieţuire, procurarea hranei la supra-preţ, „pe uşa din spate”, nu la fel se poate spune şi despre furtul organizat şi controlat chiar de persoane aflate la vârful conducerii Arpechimului.
Miliţia şi Securitatea din acea vreme aveau cunoştinţă de toate astea. Sunt tot mai multe zvonuri că şi din cadrul acestor structuri au existat profitori. După 1990 se pare că vestita unitate a fost suptă de firmele-căpuşă, patronate politic. Se spune că furturile au atins cote de neimaginat în timpul războiului din fosta Iugoslavie. Se vorbeşte şi de angrenarea unor lideri de sindicat în aceste matrapazlâcuri uriaşe. Luăm totul sub regim de inventar şi vom încerca să facem lumină în măsura în care ne-o permite deontologia şi sursele de informare. Un lucru putem afirma cu siguranţă: faptul că, dacă acum, în pragul dezastrului final, nu apare un Armaghedon-Arpechim, ori totul nu este decât o zvonistică, ori aceia care au ştiinţă de marea devalizare au fost fie mituiţi, fie ameninţaţi. Vom începe, deocamdată, cu o prezentare generală a Arpechimului.          
Istoria Combinatului Petrochimic Piteşti, Arpechim S.A. după 1990, viitoare amintire, se pare, începând cu acest an, are ceva din fabulosul Chinei! Se pot spune multe despre felul cum s-a născut ideea construirii lui şi mult mai multe despre felul cum au decurs lucrurile până în 1990 şi un pic după. Am auzit mai multe ipoteze despre necesitatea construirii unui complex petrochimic-mamut, situat aproape în inima Ţării. O ipoteză este de natură politico-economică, iar o alta este de natură strategică. La câţiva ani după încheierea colectivizării Ţării s-a constatat că foarte multă forţă de muncă nu poate fi absorbită de agricultură. Pe termen lung, perspectiva creşterii natalităţii, ca efect al interzicerii avortului, dădea mari bătăi de cap activului superior de partid, în frunte cu Ceauşescu. Primii „decreţei” deveneau apţi de muncă prin 1983. Aşa că s-a decis construirea marelui Combinatul Petrochimic de la Piteşti, să fie absorbită forţa de muncă din zonă. Cum capacitatea era mare, a mai fost nevoie de muncitori - unii calificaţi, alţii nu- precum şi de specialişti. Cu toţii au venit din mai toate provinciile istorice ale ţări, din zone cu tradiţie în ramură  – Copşa Mică, Ploieşti, Oneşti, Brazi. Pentru a avea personal calificat, s-au înfiinţat un liceu de chimie, o şcoală profesională de chimie, şcoală de maiştri şi un institut de sub-ingineri. S-au construit cămine pentru nefamilişti, apartamente pentru cei căsătoriţi – pe strada Negru Vodă, Craiovei, Găvana II. Cum numărul de muncitori creştea de la an la an, direct proporţional cu noile fabrici care se construiau, pentru salariaţii Arpechim-ului s-a ridicat un întreg cartier, al petrochimiştilor, în Prundu. Cel mai adesea, în Arpechim lucrau familii. Bărbaţilor le erau angajate şi soţiile, dacă erau casnice ori dacă lucrau în altă parte – acestea erau şcolite la locul de muncă şi în cadrul unor cursuri teoretice de 6 luni. Cu timpul, după ce le creşteau copiii, familiilor le erau angajaţi şi aceştia, după absolvirea liceului de specialitate ori a şcolilor profesionale, din cadrul amintitului grup şcolar. Aşa s-a ajuns la colective profesionale bine pregătite şi sudate social, dar şi la un personal excedentar, la ceea ce se chema „plus de schemă om-utilaj.” Curând, din motive lesne de intuit, provizoratul personalului suplimentar, precum şi reducerea şanselor acestuia de a putea accede la dobândirea categoriilor superioare de salarizare, a dus la slăbirea coeziunii colectivelor de muncă, la fricţiuni pe care organizaţiile partidului comunist, dimpreună cu sindicatul, cureaua sa de transmisie politică, au reuşit să le stăpânească. 
După 1990 a dispărut PCR – ul din Arpechim dar s-au consolidat sindicatele, cu lideri noi şi mai toţi de neclintit vreme de peste 20 de ani. Aşa cum a scris presa argeşeană în repetate rânduri, liderii de sindicat au intrat în combinaţii economice cu firmele căpuşe ale multora din Administraţie, au apărat muncitorimea mai mult formal. Că lucrurile stau aşa o spun şi miile de procese ale salariaţilor, foşti şi actuali, cu administraţia Petrom-ului.  Mai jos oferim un scurt istoric tehnic al marelui obiectiv economic, făcând următoarea menţiune: rafinăriile Arpechimului fac parte din grupul celor mari, construite pentru a prelucra petrol sulfuros, din ţările arabe şi din Iran. Ţiţeiul din Iran, spre pildă, România îl plătea cu tractoare. După prelucrarea ţiţeiului, produsele finite erau vândute în Mediterana, ţărilor occidentale, la preţ de dumping.
Arpechim Piteşti este o rafinărie de petrol, are două module similare cu o capacitate de 3,5 milioane de tone pe an, construite în 1969 şi 1975. Arpechim a fost iniţial proiectată ca parte a unui complex petrochimic; prima instalaţie a fost inaugurată în 1964 – Fabrica de negru de fum.  În anul 1967 au fost înfiinţate ca unităţi distincte: Rafinăria Piteşti, Combinatul Petrochimic Piteşti, Centrala Termică şi de Termoficare iar în 1971 rafinăria a fost integrată cu complexul petrochimic. După anii 1975-1976, ARPECHIM a devenit o unitate puternică, o complexă platformă petrochimică. În 1977 a fost înfiinţată Societatea Naţională a Petrolului „PETROM” S.A., o societate puternica, moderna si complet integrată, una dintre sucursalele sale fiind ARPECHIM Piteşti. Rafinăria Arpechim furniza 60% din bitumul rutier folosit în asfaltări în România.. În mai 2006, s-a montat o instalaţie care permite obţinerea de carburanţi cu un conţinut redus de sulf, cu costuri mai mici, conform standardelor europene, retehnologizare care reduce semnificativ nivelul noxelor. Costuri: 42 milioane euro. În anul 2006, Arpechim a rafinat 3,4 milioane tone de petrol, iar în anul 2005 a rafinat 3 milioane de tone.
În decembrie 2009, Petrom a vândut Arpechim combinatului chimic „Oltchim”, pentru suma de 13 milioane de euro. Petrom a transferat activele fixe aferente activităţii de petrochimie. Aceste active fixe includ instalaţia de piroliză, extracţia de aromatice, polietilenă de joasă densitate, polietilenă de înaltă densitate, o serie de rezervoare precum şi terenul aferent - de circa 150 de hectare. Unitatea de extracţie aromatice are o capacitate de 50.000 de tone pe an, iar instalaţia de piroliză poate produce până la 200.000 de tone de etilenă şi 95.000 de tone de polipropilenă pe an. „Oltchim” are nevoie de piroliză pentru a deveni independentă în asigurarea cu materii prime.
Va urma

***

„Nu cred în depolitizare”

Senatorul Mircea Andrei, şeful PDL Argeş, susţine că depolitizarea are avantaje, dar crede că şi implicarea politicului în administraţie poate fi benefică pentru un judeţ: „La nivelul funcţiilor judeţene, e bine să se producă depolitizarea. La nivel naţional, vorbind de miniştri şi secretari de stat, acest lucru nu se va întâmpla. Depolitizarea ar micşora înclinaţiile politicului spre administraţie, dar are şi dezavantaje. În politică, un director de instituţie are o linie deschisă pe varianta partid. Dacă e pus politic, beneficiază de tot sprijinul partidului şi judeţul e avantajat. Nu cred în depolitizare, deoarece poate fi apolitic la început şi devine politic mai târziu. Nu am rezolvat nimic.”

„PD a ajuns cu politizarea până la ultimul palier în instituţiile publice“

Preşedintele PNL Argeş, Ion Popa, crede că depolitizarea instituţiilor statului este bună până la un anumit punct şi consideră că, la nivel local, aceasta are numai avantaje: „La nivelul instituţiilor deconcentrate, avantajul constă în faptul că ar exista o stabilitate. Nu ar mai apărea specialişti peste noapte. Depolitizarea ar asigura o profesionalizare a funcţiilor şi încredere pe cariera profesională. Instituţiile ar avea o activitate mai bună. PD a ajuns cu politizarea până la ultimul palier în instituţiile publice. Nu poţi să-i opreşti cariera profesională unui om doar pentru că e membru al unui partid politic.”

„Depolitizarea, subiect de seminar”

Pesedistul Mihai Oprescu, fost director de instituţie deconcentrată, susţine că, în perioada actuală, politicul este implicat mai mult ca oricând în administraţie, şi că acest lucru nu aduce niciun avantaj: „Categoric, structurile administrative trebuie să fie independente, cel puţin în eşalonul doi şi trei. Atâta timp cât primul om, din primul eşalon, îşi asumă funcţia politică, toţi ceilalţi pot fi apolitici. Oamenii valoroşi trebuie încurajaţi să facă o carieră în administraţie. Un om care îmbrăţişează cariera administrativă poate să se perfecţioneze şi să dea un randament bun, dar acum nu se întâmplă acest lucru. Nu cred posibilă depolitizarea în cazul în care PDL rămâne la guvernare. Cu acest Guvern marionetă, depolitizarea rămâne un principiu frumos, un subiect de seminar.”

„N-ar mai exista comenzi politice!”

Tudor Pendiuc, primarul din Piteşti dar şi preşedinte executiv al PSD Argeş, spune despre depolitizarea instituţiilor că ar aduce numai avantaje şi o consideră absolut necesară: „N-ar mai ţine seama nimeni de comenzile politice, ci de lege şi de interesele administrative. Acum totul e politizat, promovările se fac aproape întotdeauna politic. Depolitizarea ar face să primeze interesele cetăţeanului, şi nu ale partidului.”

Hits: 2299
Comments (0)Add Comment

Write comment

busyscroll back to top
 
Joomla Templates by JoomlaVision.com