Joomla Templates and Joomla Extensions by JoomlaVision.Com

Gherila Urbana

Vineri, 20 Octombrie 2017

Ultimele comentarii

NOILE SENTINTE din D
Numai la Topoloveni sunt peste 50 de asemenea fals
PROTEST impotriva CE
Google prime supporter and leader of Alphabet, joi
PROTEST impotriva CE
Remarking on how certain inside and European contr
“PRESEI îi lipseşte
E puțin spus.. sinceritatea. personal, am constata
MARIA DINU trimite o
CATA NERUSINARE O ANALFABETA IMPARTE BANU LPUBLIC
Eduard Ciocnitu îi i
Acest ciocniți nu este decât un venetic ticălos si
Două FEMEI trebuie s
spagarele astea douadintre care una are telogie as
FUEGO plătit la PIT
MULTUMIM ARTISTULUI PAUL SURUGIU - FUEGO pentru to
Scandal în PMP Argeş
niste oportunisti acesti indivizi ,cei care au fon
Gelu Tofan îşi extin
Oferta excelenta pentru anul 2017. Minim 491,52 eu
RAPORT DNA Piteşti:
Cei doi, impreuna cu primarul de la Sulina au form
EXCLUSIV/ Liviu Drag
Oferta noua pentru anul 2017. Minim 491,52 euro. N
Traficanții de minor
http://www.mapn.ro/fotodb/20091211/IMG_5642
Traficanții de minor
Cum vine o ploicica mai serioasa e ca o mana cerea
Dosarul Mineriada, d
Câștiguri acasă! Avem planuri mari de dezvoltare!
Fiica primarului Ion
Liuta Draga -soacra, spune-le sa scrie ceva despre
Apartenența politică
Ma numesc Simion Romulus si sunt director la Scoal
Filaj acasă la magna
Cum se imbogatesc unii si altii in schimb fac FOAM
Marius Bălan, candid
Comunicarea destul de greioaie si plina de erori a
Este oficial! S-a în
notarita e cea mai potrivita dar nu stie ce o aste
Este oficial! S-a în
daca e cu doamna notar la primarie, nu mai pleaca
Este oficial! S-a în
mai bine puneti osu la munca sa vedem ce puteti fa
Este oficial! S-a în
Nu sunt toti comunisti#sunt multi care nu stiu pe
Este oficial! S-a în
sa vedem cum ii convingeti pe comunisti sa vina in
Este oficial! S-a în
felicitari pentru Mircea Andrei! Poate auzim si no
Este oficial! S-a în
bafta, domnule Andrei! e nevoie de asa ceva si la
Ipoteză usturătoare
ionica este alt personagiu notoriu..... la beciul
DOSARUL TUDOR PENDIU
Incepeti si analiza Apa Canal 2000 S.A. o societat
Aida Petronela Catan
De ce nu cauta DNA telefonul lui NICOLESCU CONSTAN
Grigore Dobre de la
Se spune că politica se ocupa de bunastarea omului

Cautare

Joomla Templates and Joomla Extensions by JoomlaVision.Com
Banner
Banner

Supliment politic

Banner
TRAFIC
“N-am deturnat fonduri și n-am mâncat banii nu știu cărei firme. Am evitat întotdeauna lucrurile care nu mi s-au părut curate!”
Articole - Dosare
Marţi, 26 Septembrie 2017 21:37

4-5-02.jpg# Interviu cu subprefectul Argeşului, Gabriel Stoian # Gabriel Stoian este un om simplu. A dat cu lopata la Arpechim, a condus Casa de Pensii, nu i-au plăcut şefii din instituţii care îi cereau bilete pentru staţiuni şi doreşte să candideze pentru o funcţie de parlamentar

A vrut să se facă actor, dar a devenit director. S-a angajat muncitor necalificat la Arpechim și a ajuns să-l conducă. Ceva mai târziu, a condus Casa de Pensii din Argeș. Este și unul dintre oamenii politici cu ștate vechi din județul nostru, cu o carieră care a început în urmă cu aproape 20 de ani.  În prezent, este membru ALDE și subprefect al județului Argeș. Ne referim, bineînțeles, la Gabriel Stoian. Este dezamăgit de starea judeţului, din punct de vedere economic, vrea să lase ceva în urmă la Prefectura Argeş şi îşi doreşte un post de parlamentar.

”La mine, lucrurile sunt simple. Pe mine mă recomandă CV-ul meu!”

# Domnule subprefect, ce vă place cel mai mult în ceea ce faceți și ce nu vă place?
- Îmi place că lucrez cu oamenii. Și în același timp nu-mi place că problemele pe care le au nu au o finalitate. Asta se întâmplă din cauză că undeva există un cineva sau o ceva care stopează, care frânează. Când un om îți vine în audiență, înseamnă că el a parcurs  mai multe etape. El s-a dus la primar, la viceprimar, în consiliul local…dar toată lumea l-a plimbat. S-a dus și la poliție și la tribunal, ca să reclame. Apoi ajunge să vină la prefectură, apelând la această instituţie ca la o ultimă soluție, considerând că este ultima lui speranță. Și când începi să-l ajuți, afli că terenul ăla, despre care vorbeşte el,  nu are doar un proprietar, că terenul se suprapune cu al nu știu câtor alți proprietari…. Parcă nimeni nu vrea să ducă la capăt un caz. Satisfacția pe care o aveam la Casa de Pensii, când veneau oamenii cu probleme, era că reușeam să-i ajut. A fost, de exemplu, cazul unei familii, amândoi au probleme, fiind greu deplasabili amândoi.  Când i-am văzut în curtea Casei de Pensii că niciunul n-ar fi putut să urce două trepte…, ce să mai spun? Ei mă sună pe mine cu orice problemuță….Văd în sufletul lor atâta bucurie că și-au rezolvat o problemă și-mi creează mie acel sentiment că am reușit să ajut, că am făcut ceva bun pentru cineva. Acestea sunt adevăratele cazuri rezolvate. Nu acelea în care îmi vine mie șeful de la instituția X și îmi spune: “Hai, fă-mi și mie rost de două bilete că vreau să mă duc în locul lu’ mama, în stațiune. Că mama e cu handicap și nu se plătește nimic!” Și el se duce să stea două săptămâni în staţiune, în locul mamei lui. Acestea sunt nişte cazuri pe care le-am dezagreat mereu. Nu mă regăseam deloc în lumea asta.
# După mandatul de subprefect, ieșiți la pensie și din politică sau ce veţi face?
- Nu. Aici m-am gândit serios, iar eu sunt un om de acțiune. Nu cred c-aș putea să devin unul dintre acei bătrânei care cutreieră lumea cu aparatul foto de gât, deși mi-ar plăcea să fac și așa ceva, dar nu zilnic. Mă interesează un mandat de parlamentar.
# După atâția ani de făcut politică la nivel local, cam cum ați descrie politica în câteva cuvinte sau într-un motto?
- Dacă nu vrei să greșești, în politică trebuie să fii veșnic pe fază.
# Și dumneavoastră sunteți mereu pe fază?
- Eu am devenit aşa, în ultima perioadă. Dacă nu ești veșnic cu ochii în patru, te pierzi. Adică, trebuie să pornești de la lucruri care par a fi mărunte. Modul în care te exprimi, atât în folosirea cuvintelor, cât și folosirea limbii române. În ultima vreme, limba română are foarte mulți dușmani, în țara noastră. Limba română are mulți dușmani,  iar eu, Gabi Stoian, pentru că am fost profesor de limba română în viața mea (n.r. prima meserie a fost de profesor de limba română la școala generală din Comuna Seaca de Olt), mă consider un prieten al limbii române și sunt mândru că sunt prieten cu limba română. La câți dușmani are săraca limba română, nu prea mi-au mai rămas mulți prieteni. Vezi niște mesaje de la oameni, pe care atunci când îi vezi faţă în faţă, te trece fiorul. Când îi pui să vorbească, și mai ales să scrie, sunt catastrofe. N-are rost să dau exemple! În politică sunt importante discursul, prezența, trecutul… Depinde ce-ai făcut. “Pe tine cine te recomandă?” - se pune această întrebare. La mine, lucrurile sunt simple. Pe mine mă recomandă CV-ul meu! Sunt mândru de CV-ul meu! Adică nu că sunt mândru, mi-e drag de el! De ce? Pentru că eu n-am deturnat fonduri și n-am mâncat banii nu știu cărei firme. Am evitat întotdeana lucrurile care nu mi s-au părut curate. Ca să fii director la Arpechim atâta timp….ce să spun….Arpechimul mergea bine în perioada aceea și poate mi s-au făcut și mie niște invitații, niște oferte, dar eu sunt un tip venit de la țară. Îmi place să spun despre mine că sunt de la țară, dar fac naveta la oraș. Când faci asta, mai auzi una-alta, pe autobuz, și mai iei niște lecții de viață.
# Care este cea mai plăcută amintire de până acum?
- Culmea, când am intrat în politică, acum vreo 20 de ani. Asta este cea mai plăcută amintire. Nu aș putea să vă spun că m-am identificat cu doctrina partidului respectiv, dar atmosfera și oamenii de acolo mi-au dat așa un sentiment că fac parte din acel loc, că-i aparțin.

”Arpechimul, niciodată în lumea asta, nu mai zic în orașul ăsta, nu va mai fi un Arpechim cum a fost Arpechimul nostru!”

# Dar cea mai urâtă?
-  Cea mai urâtă a fost când am fost dat afară de la Casa de Pensii. Era PDL-ul la putere și,  în dorința lui de a distruge tot, nu conta că suntem oameni sau obiecte. Nu așa se procedează cu un om,  cu atât mai puțin cu cât omul ăsta deținea o funcție de conducere pe care n-o câștigase nici la păcănele, nici la babaroase. O câștigase printr-un concurs. Atunci m-am simțit foarte jignit și umilit. Am plecat seara de la birou, la ora 17.00, director. Dimineața am fost anunțat la ora 7.00, acasă, prin telefon, să nu mă mai duc la serviciu pentru că noaptea, prin fax, am fost destituit. A fost un șoc pentru mine! De ce a fost șocul, în primul rând? Pentru că la Casa de Pensii nu mai exista alt post de execuție sau cel puțin unul contractual. Eu aveam contract de management, contract care avea cu totul și cu totul alt statut la momentul respectiv,  decât unul care este angajat cu contract de muncă. Ăștia mi-au dat cu flit. Nu i-a interesat nici ce se întâmplă cu mine și nici de contractul meu de management. Mi s-a părut atât de jignitor, atât de degradant!.... Eram bulversat. Numai că eu m-am adunat. Am trecut în viață prin multe. Am un caracter puternic. Eram ca într-un ring de box în care Cassius Clay îţi dă una de te-amețește, te-nvârtește și nu mai știi încotro s-apuci. Am găsit o soluție care era la modă atunci. Concediul medical. Avusesem un accident cu câteva zile înainte și chiar nu mă simțeam bine.  Un accident destul de urât. Cu toate astea, în conștiința mea de salariat nu m-aș fi folosit de lucrul acesta ca să nu merg la serviciu.  Atunci am zis: dacă sunt în starea în care sunt, dacă tot m-au dat ăștia afară, cel puțin să mă ocup de sănătate. Îmi reparam un picior, dar interiorul meu și sufletul meu erau terminate. N-avea cum să nu fie o situație de genul ăsta. A început un proces lung, care a durat doi ani. A fost obositor, tracasant. Din 2009 până în 2011.
# Aţi câştigat procesul sau…?
- Am câștigat procesul, prin hotărâre definitivă și irevocabilă, însă din cauza șicanelor și amenințărilor primite de la șefii de atunci ai Casei Naționale de Pensii, de a nu îndrăzni să revin pe funcție, am așteptat  până am fost chemat tot de ei și repus în funcție. Numiseră trei directori la rând și niciunul nu s-a dovedit bun de ceva. Am făcut muncă de execuție, că nu mi-au căzut galoanele. Îi las, am zis. Să vă spun ceva: am făcut în Arpechim muncă de necalificat. M-am dus ca muncitor necalificat și, da, am făcut muncă de necalificat: am dat cu mătura și cu lopata și-am stat în mediul toxic și nu mi-a fost jenă. La Casa de Pensii primisem o muncă de execuție frumoasă. Îmi plăcea ce făceam. În 14 septembrie 2011, onor conducerii de aici a partidului lor, au venit să-mi spună: “Dați-mi hotărârea judecătorească ca să mă duc la București pentru că nu se mai poate!” Cei trei directori care s-au perindat la Pensii au făcut jaf și franjuri această direcție. Așa mi-am  reluat activitatea.
# Aţi spus mai devreme că vă interesează o funcţie de parlamentar. Ce credeţi că aţi putea schimba din această postură?
- Sunt atâtea lucruri de făcut în Argeșul ăsta!… În primul rând, mă deranjează poziția Argeșului din punct de vedere economic. Mă deranjează, în sensul că a decăzut mult. Eu, ca să ajung la mine în judeţul Olt, acasă, trec prin Slatina. Și când văd  ALRO la intrare și văd PIRELLI la ieșire, acest lucru mă furnică, mă irită. Intru şi în Argeş. La Câmpulung n-am ce să văd la intrare. Prin la Bascov, la fel. Pe autostradă, văd același Arpechim care nici măcar nu mai pâlpâie. La noi nu văd nici măcar flacăra aia care se formează. Când au auzit oamenii de la Apechim că am fost numit subprefect, au început să mă sune să facem ceva ca să-l redeschidem.  Arpechimul, niciodată în lumea asta, nu mai zic în orașul ăsta, nu va mai fi un Arpechim cum a fost Arpechimul nostru! Și-au pus oamenii speranțe să-i ajut, pentru că eu am plecat de-acolo. Speră să se miște ceva.  Arpechimul producea bitum. Județul nostru este un județ cu drumuri foarte proaste în anumite zone și oricând acest bitum ar fi fost binevenit pentru zona de sud unde drumurile sunt deplorabile. Bitumul este doar un singur produs făcut acolo. Eu nu mă hazardez acum să spun că va mai merge vreodată. Polietilenă nu mai faci, bitum nu…Dacă stai numai să te lamentezi și să te plângi…, ce faci? Mulți și-au pus speranța în prezența mea în cadrul Prefecturii. Am avut oameni de la Arpechim care au venit în audiență și știam pentru ce vin.  Eu am un fix: să deții o funcție în parlament și să n-ai nicio intervenție pe județul tău? Să ai una, așa de ochii lumii, e jenant. Într-un județ, se găsesc zeci de probleme, indiferent de județ. Este imposibil să fie totul perfect. Păi, la noi, în Argeș, nu găsești probleme?  Asta cu urșii pare minoră. Nu avem niciun viitor pentru tinerii noștri. Nu avem niciun viitor pentru o făbricuță care să producă ceva! Doape de sticlă, 15 oameni de angajat. Nu avem nicio perspectivă ca să ne îndreptăm tinerii spre o locuință care să fie a lor. Nu știu de ce nu avem. De-aia ne pierdem copiii, tinerii. Ce să spunem despre acei copii care învață și pe care-i premiezi pentru rezultate? Înseamnă că acel copil s-a dedicat, și-a mâncat din timpul lui de distracție ca să învețe. Și apoi ne trezim că acel copil a dispărut din oraș. Aflăm de el că studiază prin afară, că se folosesc alții de mintea lui. Avem materie primă, dar nu știm s-o folosim. Eu, la Prefectură, nu vreau doar să trec pe aici, ci să și fac ceva. Iar ceea ce mi-aș dori foarte mult să și reușesc este să le ofer un sediu nou colegilor de la Casa de Pensii, pentru că acela în care își desfășoară activitatea în prezent le oferă niște condiții deplorabile.

”Sunt un foarte mare pasionat de rebus”

# Ce face Gabriel Stoian când este doar el cu el?
- Sunt un foarte mare pasionat de rebus. Am iubit rebusul și am propagat rebusul în Arpechim, când noi lucram în secție. Sunt oameni care mi-au recunoscut acest merit. Mă deconectează atât de bine și face atât de bine și mă incită… Sunt pasionat de rebus, de sport… Eu am făcut atletism, handbal, fotbal, dar mi-a plăcut să fac sport pentru mine. Eu, acum, la vârsta mea, am un extensor de care mai trag. Am niște gantere. Îmi place munca în grădină, îmi plac florile… Mi-ar fi plăcut să fac actorie. A fost intenția mea…Aș fi vrut să fac actorie ca meserie. În timpurile mele, la IATC erau 5-7 locuri în țară. Cred că aş fi fost un actor bun. Dar nu avea Gabi Stoian al meu șanse să intre. Eu, băiat venit de la țară. (G.U.)

Hits: 2521
Comments (0)Add Comment

Write comment

busyscroll back to top
 
Joomla Templates by JoomlaVision.com