|
 Profitând de inexistenţa unor legi clare care să reglementeze comercializarea plantelor etnobotanice, proprietarii magazinelor de tip „weed-shop” îşi dezvoltă nestingheriţi afacerile, vânzând pe stradă sau chiar în magazinele - oficial închise - diverse plante cu efecte halucinogene. „Gherila urbană” a surprins unul dintre aceste magazine, situate în Piteşti, în plină activitate, undeva după miezul nopţii.
Lupta dintre societatea civilă şi comercianţii de etnobotanice se duce inegal. Pe de o parte sunt voluntarii care solicită legi mai clare şi care le vorbesc tinerilor despre efectele nocive ale consumului de etnobotanice, iar de cealaltă parte sunt patronii „magazinelor de vise”, furnizori de senzaţii tari şi de clipe de fericire. „Tinerilor nu li se pare un pericol prea mare, mai ales că găsim aceste plante la fiecare colţ de stradă. Este foarte uşor să cumperi etnobotanice şi acesta este principalul motiv pentru care adolescenţilor nu li se pare că fac ceva greşit”, povesteşte Victoria Sima, şefa unui grup de voluntari care luptă împotriva consumului de etnobotanice.
Victoria Sima are 15 ani şi este implicată în programul naţional „O adolescenţă fără etnobotanice”, proiect care a pornit de la Piteşti. „Avem grupuri de voluntari în toată Regiunea Sud Muntenia. Sunt tineri, ca şi mine care merg pe stradă şi le spun adolescenţilor să nu consume etnobotanice. Avem şi un forum unde tinerii pot intra să poarte discuţii despre efectele acestor plante asupra oamenilor”, povesteşte Victoria.
Cum funcţionează „magazinele de vise”
„Teoretic, magazinele de vise sunt închise în Piteşti printr-o hotărâre dată de Consiliul Local în decembrie. În realitate, ele funcţionează, iar etnobotanicele se pot procura foarte uşor”, explică Victoria. Tânăra a stat de vorbă cu o serie de consumatori de „ierburi” şi a aflat că în oraşul nostru este relativ simplu pentru un tânăr să facă rost de astfel de plante. „Acolo unde s-au închis magazinele, au apărut numere de telefon ale vânzătorilor. Suni la numărul de telefon şi dealerul vine cu marfa. Sunt unii care vin în spatele liceelor şi se întâlnesc cu mulţi cumpărători”, mai spune Victoria Sima. A aflat astfel de detalii de la adolescenţii cu care se întâlneşte în timpul în care lucrează ca voluntar.
Din poveştile consumatorilor, voluntarii au constatat că în mai multe zone ale oraşului funcţionează magazine de vise: pe Banatului, în centru şi pe strada Fraţii Goleşti. „La gară este închis în timpul zilei, dar se deschide seara şi se strâng acolo mai mulţi consumatori. Pe ei nu-i interesează. Acum două-trei luni, în Bucureşti, a murit un adolescent din cauza consumului de etnobotanice, dar asta nu îi împiedică pe comercianţi să vândă în continuare”, povesteşte Victoria.
Poveştile adolescentei sunt confirmate de mai mulţi dintre colegii cu care lucrează în programul de voluntariat. De fapt, orice piteştean care trece prin Fraţii Goleşti după miezul nopţii, poate vedea tineri care intră în magazinul de vise. Dacă dealerul este contactat de către consumatori la numărul afişat la fereastra magazinului, acesta vine şi furnizează marfa solicitată.
Legislaţie permisivă
Consiliul Local Piteşti a hotărât la sfârşitul anului trecut închiderea magazinelor de vise, prin hotărârea nr. 470/16.12.2010. „Până la adoptarea şi punerea în aplicare la nivel naţional a legislaţiei cu privire la comercializarea de flori, plante, seminţe, hrană pentru animale de companie sau orice altă formă, stare fizică sau denumire comercială, care aduc atingere sau pun în pericol viaţa şi sănătatea populaţiei, ordinea şi liniştea publică, altele decât cele al căror regim juridic este reglementat prin legislaţia în vigoare, pe raza administrativ – teritorială a municipiului Piteşti se interzice comercializarea acestor produse, în condiţiile prezentei hotărâri”. Consilierii locali au hotărât ca nerespectarea acestei hotărâri să fie pedepsită cu amendă contravenţională cuprinsă între 2.000 şi 2.500 de lei.
La nivel naţional, problema etnobotanicelor este destul de des dezbătută de guvernanţi, care iau în calcul înăsprirea legii privind regimul acestor substanţe halucinogene. În România sunt considerate periculoase 43 de substanţe, unele dintre ele interzise anul trecut printr-o ordonanţă de urgenţă. Comercianţii nu respectă însă prevederile legale şi găsesc noi forme de a comercializa etnobotanicele interzise. „Componenţa amestecurilor nu poate fi stabilită decât în laborator, aşa că despre un amestec cumpărat de la vânzători nu se poate şti dacă respectă sau nu condiţiile legii decât după ce se efectuează analize. „Majoritatea magazinelor nu figurează că fiind spaţii în care se vând etnobotanice. Mai sunt şi cazuri în care comercianţii nu spun exact ceea ce vând: pe plic scrie otravă de şoareci sau sare de baie şi, de fapt, ei vând cu totul altceva”, explică Victoria Sima.
Statisticile arată că, în 2009, peste o mie de tineri declarau că sunt consumatori de etnobotanice, iar numărul lor a crescut de patru ori. Numeroşi tineri ajung în spital din cauza efectelor negative ale consumului de droguri legale.
"Acolo unde s-au închis magazinele, au apărut numere de telefon ale vânzătorilor. Suni la numărul de telefon şi dealerul vine cu marfa. Sunt unii care vin în spatele liceelor şi se întâlnesc cu cumpărătorii."
Victoria Sima, voluntar în proiectul „O adolescenţă fără etnobotanice”
Dealerii oferă inclusiv “prafuri”!
Într-adevăr, nu ne-a fost deloc greu să verificăm spusele tinerei Victoria Sima. Am sunat la un număr de telefon afişat pe unul din „magazinele de vise” din Piteşti. La celălalt capăt al firului, o voce amabilă s-a arătat gata să ne onoreze comanda pe loc. Mai mult, la insistenţele noastre, interlocutorul a admis că are de vânzare şi „prafuri”: droguri în toată regula! Redăm mai jos discuţia telefonică:
- Salut... am nimerit bine?
- Da, e ok.
- Frate, vrem şi noi nişte Katana, ai?
- Da.
- Ne strângem diseară mai mulţi prieteni şi... na, am zis să încercăm şi noi altceva. Am „băgat” mai light până acum…
- Da, frate, am. 0,2 grame, 120 de lei.
- Aha…Şi dacă vreau ceva mai tare, ai?
- Nu, asta e cea mai tare. Am de toate, dar îţi spun că asta e cea mai tare.
- Şi cum se ia, cum se face?
- Nu ştii?... O faci ţigară şi o fumezi.
- Dar altceva mai tare nu ai? Că dacă ne apucăm de asta la noapte şi o să vrem mai mult…
- Nu e nimic mai tare. A…zici de prafuri…
- Da, frate…
- Am frate şi prafuri: 250 de mii 0,25 şi 500 de mii, 0,50.
- Am înţeles. Ok. Şi până la cât pot să te găsesc?
- Am până la 1 jumate (noaptea – n.r.) deschis, apoi nu mai răspund la telefon.
- Ok. Şi acu’ te găsesc acolo, da?
- Acu’ da.
Gherila urbană
 
|
